Acasă » Actualitate » 231 de ani de la martiriul de pe Dealul Furcilor, Horea la Viena: mici “picanterii” despre masonerie

231 de ani de la martiriul de pe Dealul Furcilor, Horea la Viena: mici “picanterii” despre masonerie

Publicat în 26.02.2016 la ora 10:30

bis1Unii masoni îl fac pe Horea mason şi pentru a demonstra că anumite idei progresiste ar fi de sorginte masonică. Masonii se extaziază, sugerează şi insinuează, făcând un capăt de lume din enunţurile ciobanilor moţi, conduşi de Horea:

– „nobili să nu mai fie”.
– „fiecare să aibă o slujbă” etc.

Mare brânză! Astfel de idei, „progresiste”, au fost enunţate nu numai de Horea, ci şi de Sofronie şi de Visarion Sarai! Călugării ciobanilor au ieşit uneori din sihăstrie ca să spună! Purtând făclia „legii vechi” – cum spunea în 1763 martirul Tănase Todoran – eremitul valah Visarion Sarai a predicat în 1744 în Banat. Ca semn de recunoaştere, partenerii lui aveau în jurul trupului gol o sfoară subţire încinsă de trei ori. Visarion Sarai, de prin Croaţia marelui geniu Nicola Tesla, a fost în parteneriat („târşag”) cu un negustor grec, Nicola Gheorghe. Partenerii lui
s-au comportat ca masonii, nefiind masoni!
Un parteneriat („o târşeghie”), identică celei constituite de „eremitul valah” Visarion Sarai a fost identificată la Viena, la unu-doi ani după răscoala lui Horea; masonii propagă informaţia asta pentru a pune în evidenţă apartenenţa lui Horea la masonerie pe căi cât de se poate de insinuante, de sub­liminale, dar şi frustrante şi  per­verse! Dacă masonii nu ar vrea ca Horea să fie mason nu ar reveni de pe circumferinţa ringului, pe cărări radiale, spre acelaşi text central, prefăcându-se mai scrupuloşi decât este necesar în administrarea aceleiaşi dovezi:
„O fantastică societate românească secretă la Viena încurajatoare a răscoalei, cu filiale în mai multe oraşe, cu întruniri tainice în stil masonic … E relevant şi decorul: întruniri în casa unui negustor bogat de vite, în anticamera locului de întrunire busturile artistice în mărime naturală ale celor trei “martiri ai cauzei drepte a poporului”, ale “sfintei treimi româneşti”, Horea, Cloşca şi Crişan, pe un altar sub acoperământ de purpură. Horea cu coroana de spini pe cap, cu legenda “Hora rex Daciae”. Drept semn distinctiv al membrilor o sfoară subţire încinsă de trei ori în jurul trupului gol (s.n.) închipuind sfoara cu care s-a sugrumat Crişan …”, Prodan D., Vol. II, pg. 711.
Le spun masonilor care s-au purtat astfel cu Horea şi preoţimii ortodoxe care, din aceleaşi motive, se tot eschivează să-l canonizeze: „de-l mai vreţi, nu vi-l mai dau pentru că n-aţi fost vrednici de el”!
Masonii şi-au permis să adopte poziţia asta oscilantă faţă de Horea şi pentru că au crezut că locul din Viena, menţionat mai sus, nu poate fi identificat. Eu am identificat acel loc din Viena după ce am aflat în Viena o stradă cu numele Strada Cărnii – un nume predestinat tuturor vitelor vii – şi o suită de coincidenţe care înlătură orice dubii, formulate cu orice exigenţe şi în orice circumstanţe: 1. Două biserici de rit grecesc – una cu hramul Sf. Gheorghe.
În cartea lui David Prodan, “Răscoala lui Horea”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc. 1984, vol. II, pg. 152 şi 458 din „Mărturia lui Alexandru Chendi”, la pg. 152, aflăm preocuparea funcţionarilor de a da satisfacţie cerinţei Împăratului de a vedea acel privilegiu: „”Şpanul Alexe Incze din Câmpeni era şi el în căutarea „arhivei” de la Cîrstea Nicula. Eliberă din închisoare pe un tânăr, Ion Nicula, ca să pună mâna pe aceste hârtii. Tânărul veni la Albac, se apropie ademenitor de o fată a lui Cîrstea Nicula, reuşi să obţină în cele din urmă de la ea să-i arate scrisorile lui Horea, pe care el i le luă şi le aduse şpanului. Erau 12 bucăţi (…) Printre ele şi un privilegiu dat de împăratul Iosif negustorilor de lege grecească din Viena să poată celebra slujba în biserica Sf.
Gheorghe din Steyerhof, tipărit în trei limbi, piesă care iarăşi se cunoaşte. Cum şi împăratul dorea să le vadă, Cancelaria le ceru mai târziu, în 14 aprilie, de la Guvern împreună cu privilegiul”. Privilegiul bisericii greceşti din Viena s-a găsit la Cîrstea Nicula, rudă după tată a lui Horea (…) Cartea cu pajura bicefală (…)”.
2. Cealaltă biserică ortodoxă are hramul Sfânta Treime;
3. Birtul Griechenbeisl (Bodega grecească), situat în mijlocul celor două biserici, a fost proprietatea negustorului grec (aromân-valah) Simion Gheorghe Sina;
4. Hofburgul, reşedinţa împăraţilor habsburgi.
bis2Nicolae Edroiu confirmă popasul lui Horea la acest han-bodegă, “Pe urmele lui Horea”, Ed. Sport şi Turism, Buc. 1988, pg. 50.
Cu astfel de coincidenţe, scrise, am sărit în tren şi iată-mă în mai 2014 în primul ring al Vienei. O ploaie urâtă m-a oprit să radiez ca masonii, să măsor. M-am mulţumit cu aprecierea şi bine am făcut: „nu m-am sufocat în precizii”.
La Griechenbeisl o vieneză s-a prefăcut interesată de povestea mea entuziastă. Contra cărţii mele în româneşte despre Horea, m-a predat barmanului cu o politeţe comercială. Barmanul, un sârb, a dat-o pe destindere cu Djokovici şi cu un baston de 2,5 m, cu care indica semnăturile celebrităţilor ce-au bodegărit. De la Beethoven la Nadia Comăneci! Printre alte amuzamente, barmanul a rostit în româneşte tânguiala unui partener de şmotru, Vasilică: „Aşe me dor picioarele”! M-a asigurat: Biserica Sf. Gheorghe poate fi văzută de pe geam, că şi aşa este închisă. Am văzut-o de pe geamul bodegii greceşti. Pe geam.
Am făcut câteva poze, înăuntru şi afară, deşi mi-am propus să nu fac niciuna… ştiu eu de ce! Am şi eu câteodată discreţii ipocrite!
Am mers până-n Viena, pe Strada Cărnii, pentru a mă convinge că pot fi găsite, îngrămădite pe o lungime de nici 100 m, toate indiciile şi simbolurile unui segment important al istoriei noastre naţionale. O istorie mult mai demnă şi mult mai fabuloasă decât istoria scrisă de bugetari sau nescrisă de kominternişti.
Pe drumul de întoarcere m-am gândit la bietul Inochenţiu Micu Klein, pedepsit pentru că nu l-a oprit pe Visarion Sarai, deşi putea, la dorinţa lui de exilat la Roma, împlinită de curând, de a dormi pe veci la o biserică, cu hramul Sfânta Treime, din Transilvania, m-am gândit la Nicolae Densuşianu şi la obsesia lui de a identifica toate sfintele treimi din răscoala Horii, la Balomireanu (Nicolae Pop, vicarul lui Inochenţiu Micu Klein), la Sofronie, la Curtea de Argeş şi la legăturile lor discrete dar neascunse, simple. La credinţa lor imensă şi la tot neamul meu de celţi!
Mai menţionez că Biserica Sf. Gheorghe din Viena a fost închinată lui Rigas Velestinis (Truşină), un alt aromân, tot revoluţionar, susţinut în Viena de Vasile Balş, mason, baron bucovinean pe vremea lui Horea, protector şi prieten al lui Ion Budai-Deleanu, scriitorul Ţiganiadei, despre care se spune că a fost inspirată din răscoala lui Horea!
Vă las să speculaţi, să combinaţi, să obţineţi satisfacţii imense, cum numa-n urma Horii şi-a „târşeghiilor” lui se pot obţine.
Eu m-am dus la Viena ca alţii la Ierusalim:
“Acolo şezum şi plânsăm”!

ing. Ioan COSTEA,
Câmpeni

Acest articol a fost citit de 61 ori

231 de ani de la martiriul de pe Dealul Furcilor, Horea la Viena: mici “picanterii” despre masonerie
5 (100%) 1 vote

Comentarii

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează termenul lipsă * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.