campeniinfo, stiri campeni, informatii campeni

Acasă » Actualitate » Poporul Român trebuie să fie suveran şi majestate pe pământul ţării

Poporul Român trebuie să fie suveran şi majestate pe pământul ţării

Publicat în 10.03.2016 la ora 22:00

Romania.Pământ natal şi glie românească,
Măsura mea de când mă ştiu,
În timpul vrajbei ce-l trăim,
Noi nu mai ştim să te iubim,
Şi nu mai ştim să ne unim.
Ni-i sufletul gol şi pustiu,
Doar o pedeapsă strămoşească
Ne va trezi într-un târziu.

Aproape mă hotărâsem să nu-mi mai aştern pe hârtie dreptul la opinie în privinţa înstrăinării pământului românesc, ba chiar m-am împăcat cu ideea că ţăranul român şi agronomul din sat nu mai încap, din punct de vedere ideologic, în paradigma economică de după 1990, ca rezultat al omogenizării economice, al bântuirii flagelului globalizării peste lume. Dar ca o consumatoare de presă, mă bucur citind mai cu seamă în ziarul Unirea, ale cărui condeie scot la lumină dezvăluiri pe care mulţi le-ar fi vrut pentru totdeauna pierite. Aceste condeie ne dau lecţii de istorie a poporului român, scot la iveală jaful şi vânzarea ţării cu pământul şi bogăţiile ei de către cei roşi de orgoliu şi îmbogăţire, ce ne-au stratificat din nou ca în Evul Mediu: clase de jos rupte de sărăcie şi foame şi clase de sus, îmbuibate până la refuz. Şi în timp ce străinii ne împânzesc ţara, ne stăpânesc şi ne umilesc, nimeni şi nimic nu ne mai poate convinge că prăbuşirea României în haos şi degringoladă nu a fost gândită şi dirijată printr-un program dinainte stabilit de 1990 şi la fel de bine regizat printr-un plan al conspiraţiei, cu actori din afara şi dinăuntrul ţării. Şi parcă nu e de ajuns, peste noi se abat şi evenimente ce au pus pe jar întreaga Europă, valul imigranţilor, a milioane de arabi, de musulmani, mulţi alungaţi de teama războiului şi de foame, dar şi mulţi despre care nu se ştie dacă nu fac parte din islamul violent (ISIS), despre care Andre Malraux spunea că „este comparabil sau mai rău ca începutul de comunism al lui Lenin”. Şi cum un rău niciodată nu vine singur, asupra noastră s-a mai abătut şi tragedia din Clubul „Colectiv”. Adevăratul motiv al tragediei nici azi nu îl ştim. Ştim doar că a determinat schimbarea paradigmei – vorba preşedintelui ţării. Mai precis, un guvern se duce, altul vine, iar poporul se străduieşte să supravieţuiască. Aşa cum au cerut tinerii adunaţi în stradă, în număr impresionant, guvernul Ponta a căzut. Pe mine nu m-a făcut să tresalt de bucurie, din contră, mi-am adus aminte de cuvintele lui Mihail Kogălniceanu, citez: „Nu greşelile l-au răsturnat, ci faptele lui bune”.

Mulţi vă amintiţi că se referea la răsturnarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care nu numai că a fost trădat şi obligat să demisioneze, dar şi exilat în ţară străină, unde şi-a găsit sfârşitul. Schimbarea paradigmei strigată în stradă cu iz de revoltă, începută ca întotdeauna de naivi, uşor de manipulat, continuată de instigatori – cum bine s-a văzut, şi folosită de cei din umbră, care vor puterea, iar pe marea scenă a ţării vedem în continuare bătrâni neajutoraţi, adulţi deziluzionaţi, şi tineri revoltaţi. Şi chiar aşa fiind, depunerea jurământului cu mâna pe Biblie şi clinchetul cupelor de şampanie ne-au vestit că avem un guvern de tehnocraţi impus nouă de comandamentul de la Bruxelles, FMI etc. Aş zice că am asistat la o nouă sărbătoare pe vechi şi noi dureri. Cum speranţa nu moare, sau, mai convingător spus, din fiecare amurg răsare o auroră, m-am bucurat văzând, în sfârşit, în fruntea guvernului un absolvent de referinţă al Universităţii Agricole Clujene, un om decent, competent, ponderat – când vorbeşte despre clasa politică şi guvernele precedente. S-a numărat printre seriile de studenţi ce le-am primit să viziteze bazinul pomicol Galda-Benic-Stremţ, precum şi câmpul experimental din cultura vegetală. Amintesc acest lucru cu speranţa că va face din nou o vizită, acum, în calitate de premier, să vadă ce s-a ales de livezile de meri – de sute de hectare, schilodite sau lăsate în sălbătăcire de minţi bolnave, care au îndemnat oamenii să le distrugă pentru a-şi lua pământul ce se prezenta cu adevărat Grădina Maicii Domnului şi care îndestula cu fructe româneşti gustoase şi sănătoase întreg judeţul şi care aveau prioritate la export în Germania, Olanda şi alte ţări nordice. Aş dori din tot sufletul ca, din funcţia de premier, având la bază Facultatea de Horticultură, să ceară ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, să ia măsurile ce se impun pentru reconversia şi redresarea pomiculturii româneşti, mai ales că ministrul Agriculturii nu este chiar tehnocrat în agricultură, având la bază o facultate de maşini şi utilaje, dar, adevărat, şi un doctorat în economie agrară. I-am citit cu interes interviul dat unei prestigioase publicaţii româneşti, în care spune că a venit de la Bruxelles cu hotărârea de a salva satul şi ţăranul român şi prin aceasta de a aduce agricultura ţării la rangul care a fost şi i se cuvine. Dau un citat din interviul domniei sale: „Ţăranii noştri trebuie să înţeleagă un lucru simplu, dacă nu se asociază n-au nicio şansă în agricultură”. Iată că după 25 de ani de tranziţie, de prăbuşire totală a întregii economii naţionale, când toţi cei 13 miniştri ai agriculturii au distrus, de dragul urii ce i-a animat, cooperativele agricole de producţie, IAS-urile, SMA-urile, asociaţiile intercooperatiste de pomi şi cele trei specii de animale, au desfiinţat staţiunile de cercetare agricolă, iar celor care au rămas li s-a redus drastic activitatea ştiinţifică, spulberându-se pur şi simplu baza naţională de genetică, adică banca de seminţe, de soiuri, de hibrizi, de rase de animale, impunându-se de la Bruxelles prin PAC ce soiuri şi ce hibrizi să cultivăm noi. S-a distrus aproape în totalitate sistemul de irigaţii pe 3 milioane de hectare, s-au abandonat programele naţionale de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări. Această politică de distrugere, făcută cu exces de zel de către guvernanţi, a făcut din agricultura performantă a ţării, din munţii noştri păduroşi şi seculari, un peisaj apocaliptic contra unui bonus numit admiterea în Uniunea Europeană. Să auzi azi din gura ministrului Agriculturii că salvarea ei constă în asocierea ţăranilor, înseamnă că ne trezim din somnul cel de moarte. Felicitări, domnule ministru! Cred, sincer, că v-aţi schimbat în bine strategia pentru reconsiderarea agriculturii în economia naţională, nu aşa cum v-am perceput în 2011, la târgul de la Nurenberg, când aţi reprezentat agricultura ţării cu aşa-zisele conserve din produse ecologice, iar pitorescul satului românesc – printr-o fântână cu ciutură. Le-a plăcut mult nemţilor, iar în ţară aţi fost decorat, pentru reuşita organizare, cu două ordine preţioase în grad de ofiţer. Dar să revin, mai susţineţi în interviul dumneavoastră că: „Suntem obligaţi să întărim tot ce înseamnă asociere ţărănească”. Asta înseamnă că în continuare veţi spune în dezbaterea publică „legea cooperativelor agricole din România” – lansată de guvernul Ponta în vara anului 2015, fapt ce nu îi lasă indiferenţi pe locuitorii satelor şi nici pe cei care am lăsat urme binefăcătoare pentru îngrijirea şi sănătatea pământului, pentru ridicarea satului prin educaţie socială şi profesională – la considerarea ce i se cuvine, aşa cum s-au străduit şi ne-au învăţat dascălii înaintaşi ai noştri. Aşa că la întrebarea unei bune cunoştinţe: „Ne întoarcem din nou în comunism?”, îi răspund: „Categoric nu”, cu condiţia să întoarcem file din istoria noastră profundă şi zbuciumată, să luăm aminte că reforma agrară din 1864 nu a dat maximumul de roade binefăcătoare pentru ţărani, pentru că odată ce au primit pământul, statul i-a lăsat în voia întâmplării, iar partidele istorice la putere nu au înţeles cele mai poruncitoare necesităţi ale vremii. Nu au înţeles că o politică agrară luminată şi stăruitoare trebuie să-i ocrotească şi să-i organizeze, printr-un plan cuprinzător de educaţie, să-i umanizeze. Abia mai târziu, în timpul reformei agrare din 1920-1921, se pune temelia devenirii noastre ca naţiune mare şi unită între naţiunile Europei. Dintre marii cărturari de atunci, mă refer în special la academicianul Gheorghe Ionescu Siseşti şi la colaboratorii săi, care au lăsat urme nepieritoare în ştiinţele agronomice şi în organizarea ţărănimii, a păstrării necondiţionate a tradiţiei şi a culturii populare. Astfel, în revista Dacia din iunie 1920, precum şi în revista Ştiinţa Agricolă nr. 15 din 1922, se arată neajunsurile ce le provoacă fărâmiţarea loturilor ţărăneşti primite după reforma agrară şi determină să ceară comasarea lor, pentru a se uni în obşti, iar după comasarea lor – să fie transformate în cooperative agricole de producţie, care vor chezăşui neatârnarea economică a micilor plugari. Susţine în continuare că numai prin cooperaţie, ţăranii îşi vor putea prezenta interesele către organele legale. Din toate lucrările sale, ca profesor şi ministru, se desprinde cu claritate ideea că numai cooperativele agricole constituie pârghia care ridică munca ţăranului la evoluţia socială şi economică, precum şi la o solidaritate nebănuită, ce va contracara efectele nefaste ale individualismului şi va feri de tendinţele extreme de dreapta şi de stânga eşichierului politic. M-am referit doar la câteva publicaţii ale marelui om de ştiinţă, care fac parte dintr-un material documentar foarte bogat şi variat, ce se află în arhiva documentară a Academiei Române. Din acest documentar se desprinde clar adevărul că organizarea ţărănimii în cooperative agricole nu a fost importată nici din Răsărit, nici din Apus. Este o sinteză a minţilor luminate româneşti care, după reforma agrară din 1920-1921, au susţinut şi completat opera vizionară a academicianului Siseşti, precum Grigore Antipa, Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, Nicolae Iorga, din care citez: „Nu avem voie să abandonăm ţărănimea la mijloacele primitive de producţie individuală, care echivalează cu săparea la temelia edificiului economiei naţionale, la înstrăinarea din nou a pământului, la latifundierea lui şi menţinerea ţărănimii în robia neputinţei”. Atât de actuală este şi azi gândirea marelui nostru istoric, încât este imposibil să nu ne deschidă în faţă distrugerea agriculturii româneşti, care a început odată cu stupida lege a ţărănistului Lupu, care a fărâmiţat pământul ţării în peste 4 milioane de parcele şi le-a pus pe tava apucătorilor de pământ românesc şi a lăsat ţăranul român pustiit pe uliţa satului, sleit de puteri, coborât parcă din celebrul tablou al lui Tizian, ce-l înfăţişează pe Mântuitorul Iisus Hristos crucificat, vrând să îngenuncheze şi care, plin de durere, ne spune: „Ecce Homo” („Acesta este omul”). Închei acest articol cu revenirea la interviul dat de ministrul Achim Irimescu, despre care încerc să cred că este, mai întâi de toate, fiu de ţăran din Vaideeni, Vâlcea, chiar dacă este reprezentatul României în Comitetul special al agriculturii din UE, şi are datoria să frâneze vânzarea pământului la străini, are datoria să îşi respecte cuvântul dat, că doar cooperativele agricole, asocierea, cooperaţia în general, salvează nu numai agricultura, satul şi ţăranul român, ci şi economia ţării, unitatea şi independenţa noastră naţională.

Ing. Maria OARGA SUCHOV

Acest articol a fost citit de 24 ori

Poporul Român trebuie să fie suveran şi majestate pe pământul ţării
5 (100%) 1 vote

Comentarii

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează termenul lipsă * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.